boy-scout m. numele englezesc al cercetașului.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
CERCETĂȘÍE s. f. Organizație cu caracter sportiv-educativ, care cuprindea tineretul din școlile secundare. – Cercetaș + suf. -ie.
Sursa: DEX ’09 (2009)
CERCETĂȘIE (‹ cercetaș) s. f. Activitate cu caracter sportiv pentru educarea tineretului școlar, introdusă în 1908 de generalul englez R. Baden-Powell; a existat și în România (1913-1937).
Sursa: DE (1993-2009)
cercetaș m. 1. care cercetează (sub raportul material): împăratul trimise cercetași în toate, ca să-i caute ISP.; 2. pop. ecleror; 3. nume românesc pentru boyscout, corp de cercetași având mai ales de scop a însufla tinerimii apucături practice și spiritul de inițiativă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)