”Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment şi să mă supun Legii Cercetaşului”.
Promisiunea și Legea cercetașului sunt elemente unice ale cercetășiei. Într-o lume care ne pune tot mai des în situații de diferend sau conflict, Promisiunea și Legea pot oferi o alternativă. Prin Promisiune și Lege o persoană realizează, de bună voie, o angajare către un cod de comportare și acceptă, în fața unui grup de egali, responsabilitatea de a fi credincios cuvântului dat. Unul dintre aceste standarde, care a captat imaginația deopotrivă a cercetașilor și a publicului în general, este acela de „onoare cercetășească” – un înalt nivel de onestitate și încredere. Onoarea este o calitate pe care o posedăm datorită demnității de a fi ființe umane. Este un sentiment de auto-respect pe care și-l dezvoltă o persoană în relație cu ceilalți. În momentul în care spunem: „Pe onoarea mea”, oamenii vor înțelege că implicarea personală este extrem de serioasă – o formă de dezvoltare a încrederii de sine prin autoresponsabilizare.
„A face tot ce ne stă în puteri” reprezintă definirea unui obiectiv realizabil; o angajare în fața celorlalți de a face ceva ce este, fără îndoială, abordabil.
Promisiunea și Legea care-l exprimă nu sunt o înșiruire de cuvinte ritualice pentru vreo învestitură ci o angajare personală de care trebuie să fim mândri și pe care trebuie s-o întelegem cât mai corect.
Primirea Promisiunii și a Legii este o misiune extrem de serioasă pentru un adult. Tinerii cunosc textele acestora dar de cele mai multe ori nu înteleg angajamentul pe care ele îl cuprind. Astfel, adultul este chemat uneori să găsească cea mai potrivită prezentare a înțelesurilor și idealurilor exprimate de Promisiune și Lege. Investirea ca lider în cercetășie nu trebuie privită cu ușurință ci ca un prim pas, foarte serios, pe un drum ce conduce către angajarea în Metoda, Promisiunea și Legea cercetășească.